Cesiunea de creanță înseamnă că cedentul transmite unui cesionar dreptul de a încasa o sumă de la debitor. În contabilitate, creanța iese din evidența cedentului și intră în cea a cesionarului, iar debitorul trebuie informat prin notificare. FiscalPress explică mai jos pașii, în ordinea în care îi parcurgeți în practică.
Pentru contextul mai larg al obligațiilor unei firme, merită să citiți și explicațiile fiscale pe înțeles, din care pornește acest ghid.
Cine face ce într-o cesiune
Sunt trei participanți: cedentul, care transmite creanța, cesionarul, care o preia, și debitorul cedat, cel care datorează banii. Contractul se încheie între cedent și cesionar, fără ca debitorul să fie parte în el. Totuși, debitorul trebuie să afle despre schimbare, altfel poate continua să plătească vechiului creditor.
Cesiunea poate fi cu titlu oneros, când cesionarul plătește un preț, sau cu titlu gratuit. Cele mai multe cazuri din firme sunt oneroase, de pildă vânzarea unei facturi restante către o societate specializată în recuperări. Ghidul de față, publicat de FiscalPress, are în vedere această variantă.
Pașii în ordine
1. Strângeți documentele
Aveți nevoie de factura sau contractul din care provine creanța, de extrasul de cont al debitorului și de contractul de cesiune semnat. Contabilul le folosește pentru a susține fiecare notă contabilă.
2. Înregistrați operațiunea la cedent
La cedent, creanța se scoate din evidență în momentul transmiterii. Dacă prețul de cesiune este mai mic decât valoarea creanței, diferența se tratează ca o cheltuială a perioadei; dacă prețul este egal cu valoarea creanței, nu apare nicio diferență. Încasarea prețului se înregistrează separat, în conturile de trezorerie.
3. Înregistrați operațiunea la cesionar
Cesionarul recunoaște creanța la valoarea la care a achiziționat-o, adică la prețul plătit. Dacă încasează ulterior de la debitor mai mult decât a plătit, diferența devine venit, iar dacă încasează mai puțin, apare o pierdere. Tratamentul exact depinde de politicile contabile ale firmei, așa că îl validați cu expertul contabil.
4. Notificați debitorul
Notificarea este actul prin care debitorul află cine este noul creditor. O trimiteți în scris, cu dovadă de primire, și includeți:
- datele de identificare ale cedentului și ale cesionarului;
- descrierea creanței: factura sau contractul, precum și suma datorată;
- contul în care se face plata de acum înainte;
- o copie a contractului de cesiune sau un extras relevant din el.
După primirea notificării, plata făcută către vechiul creditor nu mai stinge, în mod normal, datoria față de noul creditor. De aceea păstrați dovada comunicării în dosarul operațiunii.
Greșeli care apar des
- Se înregistrează cesiunea fără a verifica dacă creanța era deja încasată parțial.
- Notificarea pleacă târziu, iar debitorul plătește în continuare vechiului creditor.
- Diferența dintre valoarea creanței și prețul de cesiune se trece în contul greșit.
- Se presupune că orice pierdere este automat deductibilă fiscal, fără a verifica regulile aplicabile.
Dacă operațiunea ajunge în atenția organelor fiscale, e util să știți cum se poartă corespondența cu autoritatea; pe tema aceasta găsiți materiale despre relația cu ANAF, grupate într-o secțiune dedicată.
Recomandare practică
La fiecare cesiune, deschideți un dosar cu patru piese: contractul, dovada prețului, notificarea și confirmarea de primire. Cereți contabilului să documenteze alegerea contului pentru diferențe, ca să o puteți explica și peste ani. Astfel, FiscalPress vă rămâne la îndemână ca punct de plecare pentru verificările fiscale, iar dosarul ține locul oricărei explicații verbale.
